71 de ani de la primul val de deportări din Basarabia, condus de regimul comunist

În noaptea de 12 spre 13 iunie s-au împlinit 71 de ani de la primul val al deportărilor din Basarabia şi Nordul Bucovinei. Cu acest prilej, la Chişinău au avut loc manifestări de comemorare a victimelor represiunilor politice din iunie 1941.

Potrivit mărturiilor consemnate de istorici, au existat trei valuri de deportări ale populaţiei din aceste teritorii: iunie 1941, iulie 1949 şi aprilie 1951.

Prima operaţiune de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, ora 2.30, şi a cuprins teritoriile româneşti anexate la URSS în iunie 1940. Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane – deportate. 

În stațiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separați în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici și bătrânii – aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă și hrană. Pe vagoane scria: Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieșiți-le în cale cu flori! sau Emigranți voluntari.

De organizarea deportării s-a ocupat Biroul politic al CC al PC (b.) al URSS, iar structurile NKGB-iste au fost baza logistică a mecanismului deportării.

În mai 1941, Sergo Goglidze a fost numit împuternicit al partidului și guvernului sovietic în Moldova. Peste o săptămână, la 31 mai 1941, Goglidze i-a trimis lui Stalin o Rugăminte , în care relata că în Basarabia au activat multe partide și organizații bugheze. După alipirea Basarabiei la URSS, conducerea acestor formațiuni politice s-au refugiat în România. Rămășițele acestor partide și organizații, fiind susținute activ de serviciile românești de spionaj, și-au intensificat activitatea antisovietică.

Același document includea în categoria elementelor antisovietice și moșierii, comercianții, polițiștii și jandarmii, albgardiștii, preoţii, primarii, refugiații din URSS și alte elemente sociale străine. În legătură cu activizarea acestor elemente, Goglidze ruga să fie strămutate în regiunile îndepărtate.

La 7 iunie 1941, NKGB al RSS Moldovenești a cerut 1.315 vagoane pentru transportul deportaților.

Deși directivele veneau de la Moscova, listele şi cei care le-au executat au fost din Basarabia. Oamenii noi ai bolșevicilor erau avansați în posturi și susținuți în activitatea profesională.

Ca o  comemorare pentru victimele deportărilor comuniste,  Consiliul Unirii a cerut autorităţilor de la Bucureşti şi Chişinău să condamne public comunismul şi să declare deportările staliniste drept acte de genocid. Membri ai Consiliului Unirii au depus – la Piatra comemorativă a victimelor deportărilor politice, care se află în Scuarul Gării Feroviare din Chişinău – o coroană de flori în memoria victimelor deportărilor sovietice din seara de 12 spre 13 iunie 1941.

,