Adrian Beldiman: Sunetul emoţiilor vine din suflet, aşa apare muzica…

Uneori avem impresia ciudată că toate ideile s-au epuizat, toată muzica a fost compusă, toate versurile scrise şi toate invenţiile adevărate, inventate sau descoperite în secolul trecut. Deşi resursele umane, intelectuale şi culturale erau mult sub nivelul celor actuale, rezultatele Umanităţii au fost de-a dreptul spectaculoase.

Concurenţa actuală impune lupta pentru primele locuri în orice clasament şi adesea aceste privilegii nu ţin de situaţia materială, ci doar de capacitatea individului de a-şi exprima unicitatea şi talentul. Concurenţa în viaţă este ca o sită cu mai multe straturi. Fiecare strat are găuri diferite, deci şi norme specifice. Fiecare se opreşte la nivelul în care se încadrează. Cei buni, sunt cei mai puţini, care au muncit mai mult, care au rezistat şi au mers înainte cu orice preţ. Doar ei vor demonstra faptul că mai sunt încă multe versuri nescrise, muzică care abia urmează a fi compusă şi lucruri ce urmează a fi realizate pe care nici nu le-am visat vreodată.

Adrian Beldiman este numele unui bărbat la prima impresie extrem de simplu. Faptul că personalitatea lui devine tot mai specială, o dovedeşte avansarea  spre un ideal care necesită muncă, dar şi foarte mult talent.

Născut la 11 ianuarie 1983 în Chişinău, într-o familie de  simpli muncitori, este atras de muzică de mic când “improviza ca şi cum ar fi cântat la pian”. Deşi părinţii şi-au dorit un muzician în familie, nu şi-au putut permite să-i cumpere un pian adevărat, iar cele mici erau pentru joacă. Tatăl iubea cum sună acordeonul, era şi mult mai ieftin decât un pian, aşa că a studiat sârguincios timp de 8 ani la Şcoala de Arte Alexei Stârcea.

Paralel cu Şcoala de Arte Alexei Stârcea, învăţa la Şcoala nr. 32 din Chişinău, actualmente  Liceul Iulia Haşdeu, a studiat  acordeonul cu d-nul  Mihai Berov, despre care îşi aminteşte că era „un profesor blând şi  înţelegător”. Până în clasa a 9-a  a cântat în corul Trison condus de Ştefan Caranfil, dar şi în corul Andrieş condus de Victor Nevoie. Până la 14-15 ani avea o voce de Soprano I, însă vârsta îşi impune legile, astfel încât brusc s-a produs schimbarea vocii şi  s-a  trezit cu o voce de bărbat, bariton.

În 1999 a fost înmatriculat la Colegiul Republican de Muzică Ştefan Neaga, la specialitatea Teoria Muzicii (Muzicologie). Profesorii buni şi-au lăsat „amprenta” nu doar prin cunoştinţe, dar şi prin amintiri plăcute. Tatiana Lupan, profesoară de Literatură muzicală  universală, i-a dăruit pianul ei la care învăţase în copilarie.

Solfegiul, Teoria muzicii şi Armonie  le-a studiat  la  compozitorul Octavian Coteţ. Iniţial, erau doar 2 elevi, Adrian Beldiman şi interpretul Adrian Ursu, ceva mai târziu avea să apară şi colega Olga Dabija. Au urmat 4 ani de studii intense.

În 2003 urmează alţi 4 ani la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Dascălii – profesori de elită, printre care Galina Cocearov, Pavel Rivilis, Elena Mironenco, Elena Nagacevschi, Vladimir Axionov  şi mulţi alţi profesori faţă de care păstrează un profund respect şi recunoştinţă pentru ceea ce a devenit: „Pe când eram student la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice,  timp de 2 ani am studiat Compoziţia la clasa profesorului  Pavel Rivilis. Anume Dumnealui  mi-a şi pus bazele  în acest domeniu.  În anul 2005,  lucrarea de examen la Compoziţie a fost „6 Variaţiuni pentru pian” pe tema unui „Coral” semnat de J.S.Bach.  Creaţia  a fost interpretată de fiica profesorului meu de Compoziţie, pianista Iulia Rivilis. În anul 2007, pe data de 5  iunie, mi s-a înmânat  Diploma  de Licenţă cu titlul de  Licenţiat în muzică, specialitatea Muzicologie. „

Deşi a fost înmatriculat ca Adrian Dicusari, după numele mamei, a absolvit  ca Adrian Beldiman, numele tatălui. La vârsta de 25 de ani a hotărât să-şi schimbe numele din considerentul că cel din urmă  era mai sonor. Nici măcar nu anunţase  părinţii, le-a făcut o surpriză atunci când le-a arătat noul buletin de identitate, care demonstra cert decizia proprie.

Primele încercări de a compune datează din perioada anilor de studenţie de la Colegiul Republican de Muzică Ştefan Neaga. Din dorinţa de a compune, timp de jumătate de an, a adunat  banii necesari pentru a-şi procura un pian digital. Cu paşi mici, dar siguri, visul începea să devină realitate.

„De atunci am compus aproximativ 15 lucrări  instrumentale, dar care  cu siguranţă ar putea fi şi cântate  de către interpreţi vocali. Printre lucrările la care ţin deosebit de  mult sunt  „Floare albastră” (inspirată de versurile lui M. Eminescu), „Depărtare”, ” A dance with you”, „Lullaby”  şi  una dintre piesele cele mai recente, „Passions & Infidelity”. Sigur că toate piesele îmi sunt dragi şi  îmi doresc, cu timpul, să le perfecţionez la studio, unele  ar merita şi o variantă  interpretată live  de o orchestră simfonică. Pe viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu, vreau să particip la concursuri de compoziţie, să mă lansez şi în străinătate.” ne mărturiseşte Adrian.

 Activităţile lui Adrian Beldiman nu se opresc doar la studii şi compoziţie: cinci ani a fost profesor de  Solfegiu, Teoria Muzicii şi Literatura Muzicală Universală la Şcoala de Arte din s. Mereni, Anenii-Noi. Un timp oarecare, a ajuns chiar şi director-adjunct  la această instituţie. Deja de 4 ani lucrează redactor-prezentator la Postul Naţional de Radio, unde a avut ocazia să cunoască multe personalităţi  din cultura muzicală autohtonă.

Actualmente activează în calitate de profesor de Literatura Muzicală  Universală la Colegiul  Republican de Coregrafie din Chişinău. Dorinţa cea mare rămâne a fi aceeaşi – să se ocupe exclusiv de muzică, să compună, să lucreze într-o echipă de profesionişti  ai sunetului, să bucure auzul oamenilor cu o muzică de calitate, inspirată  şi care să  aducă un mesaj  pozitiv pentru a face lumea mai bună, mai prietenoasă, mai tolerantă, mai sensibilă faţă de durerea aproapelui său. Muzica este scrisă cu sufletul, ea concentrează energii colosale de dragoste, durere, bucurie. Momentele de inspiraţie sunt provocate nu doar de cunoştinţe în domeniu şi dorinţă, ci adesea au o sursă divină.

„Muzica este sensul vieţii mele, prin ea simt că trăiesc. Fiecare piesă compusă reprezintă o pagină din viaţa mea, în care se regăseşte dragostea, pasiunea, gelozia, tristeţea, durerea şi bucuria clipelor trăite alături de persoanele dragi mie.”  Adrian Beldiman

Sursa: Impact.MD

,