BCG – vaccin antituberculos pentru bebeluși

Profilaxia primară a tuberculozei (TBC) se face prin vaccinare cu bacilul Calmette Guerin (BCG), Mycobacterium bovis viu, atenuat.

Vaccinul nu este obligatoriu în toate țările lumii (de exemplu, în SUA nu se mai folosește vaccinarea BCG de rutină, pentru că numărul cazurilor de tuberculoză a scăzut drastic).

Din cauza controverselor în care a fost implicat vaccinul BCG și a efectelor secundare ale acestuia, s-a încercat producerea unui nou vaccin împotriva tuberculozei, folosind ADN recombinat (fragmente foarte apropiate de ADN-ul nativ sau chiar micobacterii atenuate). Din păcate, la testarea pe modelele animale, rezultatele obținute s-au dovedit inferioare celor obținute cu vaccinul BCG.

Istoria vaccinului antituberculos începe cu anul 1908, cand Albert Calmette și veterinarul Camille Guérin încep să lucreze la obținerea lui, pornind de la un tip de Mycobacterium bovis patogen izolat dintr-o leziune de mastită tuberculoasă a unei vaci.
Prin reinjectări la fiecare 3 săptămâni, timp de 13 ani pe animale, ei au descoperit că bacilul își pierdea virulența, păstrându-și însă capacitatea imunogenă.

Vaccinul antituberculos cu bacil tuberculos bovin atenuat a început să fie folosit pe oameni în anul 1921, sub denumirea de vaccin BCG (prescurtare de la bacilul atenuat, numit bacil Calmette-Guerin). Folosirea lui începe să se practice rapid pe scară largă.

Din păcate, în 1930 se produce un accident teribil la Lübeck, unde 25% din cei 251 de copii vaccinați mor de tuberculoză. Se pare că ei au fost vaccinați cu un lot de vaccin BCG contaminat accidental în laborator cu bacili tubesculoși virulenți.

Accidentul este urmat de procesul lui Calmette, în care vaccinul BCG a fost incriminat drept cauză a deceselor copiilor. Eroarea a fost eventual descoperită, iar vaccinul BCG a fost reabilitat.

Potrivit Copilul.ro, vaccinarea BCG este inclusă la noi în țară printre vaccinurile obligatorii, potrivit programului național de imunizare. Vaccinul BCG se administrează în doză unică, intradermic, în regiunea deltoidiană, nou-nascuților cu greutatea la naștere mai mare de 2,5 kilograme, între vârsta de 2-7 zile și 2 luni, dacă se poate chiar în maternitate. În clasa a VIII-a (la vârsta de 13-14 ani) se poate administra o nouă doză de vaccin BCG, dacă rezultatul testării IDR la tuberculină este negativ (sub 9 mm).

Vaccinul nu provoacă decât ușoare reacții locale (mică pustulă cicatriceală). Acestea evoluează în mod excepțional într-o ulcerație sau cu diseminarea leziunii. Bolile de piele și stările de imunodepresie constituie contraindicații ale acestei vaccinări.