Maria Mirabela – fenomenul cinematografiei româno-sovietice

Maria Mirabela este un basm muzical inspirat din povestea lui Ion Creangă ”Fata babei și fata moșneagului”. Acesta este primul film românesc în care sunt combinate jocul viu al actorilor și desenul animat. Cu toate că nu a beneficiat de o tehnică sofisticată, Ion Popescu-Gopo a reușit să creeze o poveste verosimilă, în care oameni și desene animate comunică.

La fel ca în basm, surorile Maria și Mirabela nu seamănă nici la înfățișare, dar nici la caracter. Maria era bună și blândă, iar Mirabela agitată și rea. În film apar și o serie de personaje de desen animat, în primul rând, broscoiul Oache, obsedat de ideea existenței sale și a semnificației sale în împărăția apelor. Oache, Scăpărici și Omide întruchipeaza cele trei elemente vitale ale naturii: apa, focul și aerul, fără de care nu există viață pe pământ. Ideea filmului este că numai ajutând pe alții și făcând lucruri bune poți să te realizezi și să te afirmi.

Filmul de excepție, lansat în urmă cu 31 de ani, a creat două micuţe vedete: Gilda Manolescu (interpreta Mariei, fetiţa cea bună) şi Medeea Marinescu (interpreta Mirabelei, fetiţa rea). Vocea lui Oachi a fost dată de Anda Călugăreanu.

 

Medeea Marinescu (Mirabela)

Medeea Marinescu, astăzi în vârstă de 38 de ani, actriţă la Teatrul Naţional din Bucureşti, a rămas pentru publicul nostalgic, tot Mirabela.

Colega ei din film, Gilda Manolescu, „fetiţa cea bună”, a avut altă soartă. A plecat în Germania cu mama ei, care s-a recăsătorit acolo. Medeea Marinescu povestea într-un interviu că a încercat să o găsească pe Gilda, dar a aflat că aceasta murise în urmă cu doi ani ”Am aflat după ce am primit un telefon de la cineva care era prieten cu mama ei. Am fost şocată”, adaugă Medeea un amănunt povestirii triste.

Fetițele aveau 6 ani, au filmat o vară întreagă, după care au mers la școală în clasa întâi. Medeea Marinescu povestește cu plăcere despre modul în care aveau loc filmările cu personaje animate care nu existau, iar animaţia a fost adăugată ulterior. Totuși erau nişte marionete făcute din plastilină de regizorul Gopo.  Oachi, Scăpărici, Omidé erau din plastilină, iar când fetițele trebuiau să îi vadă zburând, Gopo era cel care le contura povestea. Spunea: „Şi atunci Oachi îşi ia zborul şi aici apar o grămadă, o grămadă de fluturi, care încep să danseze şi au aripile roşii, colorate!”. Fetițele nu puteau să citească ca să învețe textul, iar replicile erau aproape improvizate, aşa că regizorul le inducea ideea conversaţiei. Regizorul Gopo apare spre sfârșitul poveștii în rolul lui Moș Timp.

Ion Popescu-Gopo a știut cum să ridice un film la nivelul imaginației sale, realizate astfel cu mult deasupra mijloacelor tehnice și materiale, devenind unicul cineast român menţionat în enciclopediile cinematografice.

Cântecele din ”Maria Mirabela” devenite foarte cunoscute, au fost compuse de Eugen Doga pe versurile lui Grigore Vieru, interpretate în film de Mihai Constantinescu.

Filmul ”Maria-Mirabela” are de fapt și o continuare mai puțin cunoscută ”Maria și Mirabela în Tranzistoria” creat în anul 1989. Acest film continuă aventurile celor două surori: Maria și Mirabela, de data aceasta într-o lume imaginară din interiorul televizorului. Dintr-un tablou aflat în dormitor ies o serie de personaje animate: un fluture și un licurici le caută pe fetițe, dar sunt atacați de faraziți. Un electronist priceput pe nume Dan repară însă televizorul și înlătură faraziții.

Realizarea incredibilă a acesti film, la acea vreme, constinuie nu doar corelarea desenului animat cu imaginile. Acest film este o coproducție româno-sovietică a studiourilor „Moldova-Film” (Chișinău, RSS Moldovenească), „Soiuzmultfilm” (Moscova, URSS) și Studioul de creație N 5 (București, România). Filmul nu este doar poveste și desene, este un musical realizat ireproșabil, pozitiv, optimist și cu multă încredere în viitor.