Gazul natural extras din creieri

Postare dedicată facturii pentru gaz şi Guvernului.
Am promis să scriu impresiile mele de la off-line-ul desfăşurat pe 7 martie la Guvern.
Impresii personale despre câteva teme importante:

1. Transnistria – poate pentru prima dată, Guvernul de la Chişinău are o viziune cât de puţin clară, recunoaşte propriile limite şi nu speculează cu „soluţii fulminante” – de bine.

2. Patentele – Filat spune că trebuie să rămână doar pentru servicii cum sunt frizeriile, reparaţia de încălţăminte etc. Binişor, ideea că până unu-alta ar fi putut să aibă vânzătorii de la Piaţa Centrală un aparat de casă a rămas, nu ştiu, cum neauzită.

3. De la vânzătorii nesimţiţi şi măcelarii care au câte 60k euro pe an, s-a ajuns la evaziunea fiscală şi contrabanda generată de aceasta. Cunoştinţă deplină a situaţiei, indignare, dar iată determinare multă în dorinţa de a trece lucrurile pe făgaş normal nu am observat – straniu nu ştiu cum!

4. Iată în cazul combaterii dezmăţului judecătoresc am văzut o determinare destul de sinceră de a pune „căpac la raideri”.

5. Ce mi-a plăcut cel mai tare, în data de 7 martie, Filat era absolut sigur că preşedintele va fi ales, nu a spus-o, din contra a încercat să ne lese cu dubii, dar eu am sesizat că şeful Guvernului face planuri pentru următorii 2,5 ani. Asta m-a bucurat, eu tot îmi fac deja lanuri pe 2,5 ani când pot fi sigur că nu voi emigra.

Astea fiind spuse, să revenim la factura noastră pentru gaz cea de toate miile.
În timp ce Guvernul ne anunţă senin că prelungirea contractului cu Gazpromul pentru încă trei luni este în beneficiul nostru, responsabilul de domeniu şi-a anunţat absolvirea de orice responsabilitate – în lume se petrec lucruri.
Chiar dacă am vrut să vorbim despre aceasta cu Premierul, prea puţin s-a primit. Politicul a luat faţa economicului şi în interesele bloggerilor. Tot ce am înţeles este că Guvernul acţionează în domeniu. Acţiunile însă se reduc la interesul faţă de proiectele de securitate energetică a vecinilor, fără să fie clar cum anume se va implica Republica Moldova. Interconexiunea cu România şi integrarea în piaţa energetică europeană (de fapt în cea românească). (Integrarea Europeană, în general, mi s-a părut a fi considerată o panacee pentru toate problemele Moldovei, eu nu cred aşa.)

Percepţia că fraţii de peste Prut ne vor ajuta e valabilă, de ce nu ar face asta? Dar abordarea mi se pare cam îngustă, discuţiile se poartă doar pe nişte proiecte mici, lipseşte o viziune de durată, Chişinăul acţionează re-activ, nu pro-activ.

Între timp, din 2005 în SUA preţul pentru gazele naturale a scăzut de 7 ori . Ucraina a devenit extrem de activă pe toate diecţiile posibile pentru a diversifica sursle de gaz şi a reduce costul acestuia: Azerbaijan, Turkemistan, beneficiul deplin de pe urma liberalizării pieţii de gaz în UE (Pachetul Energetic 3 la care şi Ucraina şi Moldova sunt parte). România, Turcia şi Slovacia sunt noile destinaţii ale diplomaţiei energetice ucrainene. Clar că noi încă nu avem gazoducte cu capacitate reversibilă sau unele libere care pot fi utilizate. Iar în acest context, efortul Guvernelor de la Chişinău şi Bucureşti în construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni este salutabil. Graba până la sfârşitul lui 2012 să fie dat în uz nu este deloc o retorică electorală, e necesitate economică. O bilă albă Guvernului. La care mai pui că pe şelful românesc se anunţă mult gaz.

Şi totuşi, în comparaţie cu „omul ruşilor” Ianukovici, guvernanţii moldoveni merg după gaz doar la Moscova şi „speră să obţină condiţii mai bune pentru consumatori”. Chiar-că, argumentul care este? Daţi-ne gaz mai ieftin că noi stăm cuminţi şi cumpărăm numai de la voi? E imposibil de atins o înţelegere cu Ucraina pentru a beneficia de o parte din gazul adus de pe piaţa secundară din Europa? Mai ales că ucrainenii au nevoie ca de aer de suportul Comisiei Europene cu care au relaţii foarte proaste, spre deosebire de AIE. În loc da aceasta guvernul nostru aşteaptă când lucrurile s-ar aşeza de la sine.

Am întrebat pe Premier, cu apropo despre viitoarele colaborări cu instituţiile financiare externe, dacă Moldova este gata să împrumute pentru a putea participa cu cotă parte la proiectele în sfera gazelor naturale. Nu am primit un răspuns clar. În schimb idea redirecţionării ajutorului nerambursabil românesc în calitate de cotă parte în proiectul AGRI pare foarte bună. Deşi iar nu am mai înţeles dacă va deveni sau nu valabil. În general, istoria cu cele 100 mln euro, nu e tare clară.
100 mln euro e bine, dar insuficient. Pentru a ocupa o poziţie importantă, Republica Moldova trebuie să investească mai mult, mult mai mult cum se spune. Iar AGRI se apropie cu paşi mici spre a deveni realitate, spre finele lui 2013 ar putea deveni deja operabil.

Republica Moldova continuă să rămână actor pasiv pe piaţa de resurse energetice. Lipsa de viziune este cel puţin stranie. Iar zvonurile despre aflarea multor foşti şi actuali politicieni la dotare permanentă din partea MoldovaGaz sunt. Şi vrei să nu le crezi, dar când vezi factura şi că în altă parte se poate începi să ai dubii.
Unele ţări extrag gazul din sol, altele din mare, noi nu avem de unde. Ţările care nu au gaz, găsesc cele mai eficiente soluţii pentru a nu plăti foarte mult. Extragerea resurselor naturale din minte este specificul celor mai prospere economii. Moldova mai are o şansă, Filat a spus că putem importa gaz chiar şi din SUA – interesant. Nu e chiar perdut Guvernul nostru la capitolul viziune. Aşteptăm.
P.S. Reieşind din spusele ministrului economiei, gazul va deveni mai ieftin odată cu alegerea Preşedintelui. Eu aştept!

Autor: Pașa Valeriu