Rezultatele vizitei lui Nicolae Timofti la Moscova nu au fost apreciate

Reuniunea informală a şefilor de state CSI la Kremlin a elucidat o prestaţie slabă şi lipsită de confidenţă a preşedintelui R. Moldova, dar şi o ignoranţă vizibilă din partea Moscovei.

Întâlnirea informală de la Kremlin a fost pur formală pentru Nicolae Timofti, care la întoarcere s-a putut lăuda doar cu un comunicat despre întrevederea cu preşedintele azer, Ilham Aliev. Preşedinţia de la Chişinău nu a apreciat în niciun fel rezultatele vizitei lui Timofti la Moscova. Această tăcere este explicabilă dacă ne reamintim că preşedintele moldovean nu are experienţă diplomatică, mai ales în relaţionarea cu Moscova. Comparativ cu liderii europeni care l-au tratat pe Timofti cu indulgenţă şi înţelegere, se pare că Putin a fost mai distant şi mai puţin primitor.

Noul-vechi lider rus nu şi-a dat interesul nici măcar pentru o simbolică întrevedere cu preşedintele moldovean, dezaprobat de opoziţia comunistă şi folosit pe post de “preşedinte de carton” de către Alianţa pentru Integrare Europeană.

La Moscova, Putin s-a întâlnit aparte cu liderii Ucrainei, Uzbekistanului, Tadjikistanului, Kazahstanului şi Kîrgîstanului (VEZI Captura 1). A fost un grup de state CSI ai căror lideri au fost lipsiţi de atenţia individuală a conducătorului rus (Belarus, Armenia, Azerbaidjan, Turkmenistan), dar spre deosebire de acestea, ale căror lideri menţin neîntrerupt legătura cu Moscova timp de 2, 5 sau mai mult de 10 ani (Alexsandr Lukaşenko, Ilham Aliev sau Serj Sargsean), Timofti este un produs nou al politicii.

Preşedinţia rusă denotă constant că este departe de a-l îmbrăţişa pe liderul moldovean, care nu figurează nici în baza de date a portalului Kremlinului. Timofti este unicul lider de ţară din cadrul CSI, fără carte de vizită pe www.kremlin.ru, în pofida faptului că a fost inaugurat câteva luni în urmă şi felicitat oficial de Moscova, deşi cu întârziere.

Există toate dovezile că Putin l-a invitat pe Timofti la Moscova pentru a-l studia, dar nicidecum nu pentru a iniţia un dialog interpersonal dinamic. Viziunile geopolitice şi istorice ale lui Timofti, dar şi contextul politic în care acesta o obţinut puterea, nu-l lasă pe liderul rus să-l trateze corespunzător. Reticenţa părţii ruse faţă de el rezultă şi din ponderea politică redusă a liderului moldovean, care în fond nu aparţine niciunei formaţiuni din legislativul de la Chişinău.

Autonomia aparentă a lui Timofti este văzută prin prisme diferite de către Bruxelles şi Moscova. Evident, europenii sunt mulţumiţi cu tentativa reuşită de a depolitiza această instituţie, de a scoate ţara din criză şi de o ţine în afara unei potenţiale crize pentru viitorul ciclu electoral. Ruşii însă văd în Timofti un politician cu legitimitate şi credibilitate slabă, supus influenţelor forţelor pro-româneşti şi incapabil de a se impune în faţa partidelor politice moldoveneşti. Statutul său de “preşedintele tehnic” este ceea ce deranjează Moscova, care are nevoie de un interlocutor al cărui putere politică are extindere clară asupra executivului şi legislativului.

Soluţia pentru ieşirea din conul de ignoranţă al Moscovei este indentificarea, fie crearea, de către Nicolae Timofti, a unor platforme de comunicare energice. Iniţiativa şi activizarea unilaterală a dialogului oficial îl poate discredita şi mai mult pe liderul moldovean în rândul unei părţi a populaţiei, însă absenţa unui “dialog forţat” poate avea efecte şi mai negative.

Problema transnistreană, gazele naturale, emigranţii moldoveni, sunt compartimente vitale în relaţiile moldo-ruse, de care depinde securitatea naţională şi nu doar. De aceea, Timofti trebuie să decidă dacă vrea să participe la rezolvarea lor sau doar să-l asiste taciturn pe premierul Vlad Filat, care deşi este apreciat de exponenţii puterii de la Kremlin, riscă să părăsească fotoliul puterii în urma viitoarelor procese electorale.

Autor: Denis Cenușa

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS
,