Exclusiv: „Pe urmele Mioriţei” – Adevăratul Film despre Nicolae Sulac (video)

Nicolae Sulac a fost şi rămâne a fi unul dintre cei mai cei mai importanţi şi valoroşi artişti ai neamului românesc din stânga Prutului. Ca şi neamul înrobit de soarta istoriei, viaţa lui Nicolae Sulac nu a fost nici pe departe uşoară sau dulce, atunci când regimul ordona interpreţilor ce să cânte, iar meritele adevărate întârziau să apară. Pentru aceşti oameni rămâne doar amintirea curată a faptelor bune şi a lucrurilor frumoase, unice şi incontestabile pe care un om simplu, dar plin de talent şi suflet mare dăruit de la Dumnezeu, a reuşit să le facă într-o viaţă scurtă de om.

Au trecut nouă ani de când marele Nicolae Sulac nu mai este cu noi, iar amintirea lui trezeşte acel dor de casa părintească, de părinţi, dorul de datini şi de adevăratele valori naţionale. El ne-a lăsat moştenire piesele lui veşnice şi Doina… Doina Sulac. Numele spune totul, iar adevărul mereu iese la suprafaţă. Doina Sulac este fiica mult regretatului rapsod care nu doar apără acest nume, dar şi îl duce mai departe cu mândrie.

De curând un aşa zis regizor, pe care lumea nu îl cunoştea, a apărut cu un film despre Nicolae Sulac. El zice că a trebuit să-şi vândă apartamentul pentru a-şi obţine scopul şi a face acest film (vezi articolul anterior Și-a vândut apartamentul pentru un film despre Nicolae Sulac sau a investit pentru o escrocherie?). Aşa cum Valeriu Ciurea nu l-a cunoscut niciodată pe Nicolae Sulac şi nici nu ar fi făcut vreo înregistrare cu acesta, a găsit totuşi materiale video pe care le-a montat cap la cap, în aşa fel încât să obţină ceva mai mare. Nu putem spune dacă acest colaj l-a costat bani cât un apartament, cert este faptul că a folosit înregistrări private a familiei fără măcar să ceară acordul fiicei lui Nicolae Sulac. Cu atât mai mult, filmul lui debutează cu înregistrări de la nunta Doiniţei. Mariajul ei nu a fost unul fericit, iar acele înregistrări ţin de domeniul privat şi poate nu tocmai plăcut, pentru ea. Oricum, aşa zisul film, a fost făcut la dorinţa şi plăcerea regizorului. Sfârşitul fimului este reprezentat de secvenţe preluate de la înmormântarea lui Nicolae Sulac.

Deși la început regizorul spunea că va plasa filmul pe internet, mai nou caută cumpărători reali pe piaţa din România: ”Nu cred că îl va cumpăra cineva din Moldova, dar din alte țări, precis îl vor cumpăra!”. De asemenea el spune că inițial a dorit să facă un film despre Moldova, însă a decis că filmul va fi despre Nicolae Sulac și doinele sale. De ce doine?, fiindcă regizorul nu prea are la suflet cântecele vesele interpretate de Nicolae Sulac.

Doina Sulac spune că nu îl cunoaşte pe regizorul Valeriu Ciurea, ea nu l-a văzut niciodată în casa lor, iar familia nu este de acord cu filmul său fiindcă a preluat imagini care nu-i aparţineau şi fără să-şi ceară acordul: „E foarte uşor de a face bani pe numele unei valori, a unei personalităţi. E mult mai greu să obţii ceva singur. Nu vreau decât să se facă dreptate şi oamenii să înţeleagă care e adevărul şi care sunt profitorii. Cu atât mai mult că Nicolae Sulac are deja un film despre el. Filmul se numeşte „Pe urmele Mioriţei” şi a fost creat la dorinţa lui Nicolae Sulac în 1995.”

Nicoale Sulac, împreună cu regretatul regizor român Valeriu Gajiu, au făcut un film impresionant despre viaţa şi creaţia muzicală, aşa cum a dorit Nicolae Sulac să vadă şi să ştie lumea. Imaginile au fost filmate la Braşov, Bucureşti şi în satul natal Sadîc.

Filmul debutează cu balada Mioriţei, interpretată într-un stil aparte de Nicolae Sulac. Apoi el povesteşte despre viaţa lui din fragedă copilărie. Imaginile amintirilor tragice despre moartea mamei sunt comlpletate de tabloul descris de marele interpret când mama bolnavă stătea afară sub un copac de zarzări, pe un pat improvizat din iarbă şi crenguţe verzi, iar mama, ca o ultimă dorinţă, îl roagă pe micuţul Nicolae să se urce în copac şi să-l scuture, să cadă fructele coapte. El urcă, scutură din toate puterile copacul, iar când revine jos, mama era deja moartă, iar peste tot doar fructe coapte…

Amintirile continuă cu povestirea despre tatăl său, care, a încercat să facă ceva bun pe timpul când regimul comunist făcea colectivizarea forţată şi lua de la oameni absolut toate proviziile. Pentru cea mai mică bănuială de nesupunere, el a fost deportat în Siberia, lăsând 3 copii singuri pe lume, însă pe care i-a învăţat să se ducă la primărie în fiecare zi şi să se roage să-i ia la casa de copii. De la 12 ani, viaţa lui Nicolae Sulac a devenit alta. Ororile regimului comunist şi-au pus amprenta peste tot, dar Sulac nu a uitat cine erau ruşii veniţi în ţara noastră şi cine l-a lăsat fără tată.

Deşi regimul avea restricţii mari în privinţa interpreţilor, Nicolae Sulac a cântat în limba română. Chiar mai mult, unele strofe le modifica sau făcea haz de ruşii cotropitori. Prin asta a obţinut nu doar probleme, dar şi respectul multora.

Filmul impresionant îl reprezintă pe Nicolae Sulac. Scenele cu soţia şi cu fiica, Doiniţa, care atunci avea doar şapte ani, demonstrează sinceritatea prin care Sulac arată lumii faţa lui adevărată şi povestea vieţii în totalitate.

Artistul revine în salut natal unde este întâmpinat cu pâine şi sare, de tineri frumoşi, în haine naţionale. Pe fundal se aude cântecul vieţii lui Nicolae Sulac despre satul de baştină, despre mama şi tatăl plecat prea devreme în lumea lui Dumnezeu.

O secvenţă impresionantă din film este cununia lui Nicolae Sulac cu Svetlana în biserica din satul lui natal. Consătenii îl aşteptau să participe la marele eveniment din viaţa artistului.

Toate acţiunile filmului, ceea ce cântă, ce vorbeşte, întruchipează în totalitate viaţa simplă a unui om mare, care a lăsat moştenire întregului popor românesc valori adevărate şi inestimabile. El a făcut acest film, pentru ca să nu îl facă alţii, cum ar vrea ei, ci să rămână amintirea lui, aşa cum ar fi vrut el să îl cunoască şi să îl audă întreaga lume.

Sursa: Impact.md

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS
,