De ce „limba moldovenească” este pe toate buzele?

În timp ce părerile unora şi ale altora variază, Constituţia RM, care serveşte drept referinţă şi pentru cei din-afară ţării, păzeşte cu sfinţenie sintagma de «limba moldovenească» scrie Ludmila Bulgar pe site-ul Clubul Basararabenilor din Belgia.

«De ce face [Marian Lupu] aceste jocuri iresponsabile şi periculoase pentru interesul nostru naţional?», se întreabă un editorialist de la Chişinău, referindu-se la jocurile… «de-a limba moldovenească» ale unor lideri politici de la Chişinău.

Foarte simplu: Marian Lupu a fost susţinut în poziţiile lui de oameni importanţi în Europa, uneori în mod declarativ, dar mai des în mod tacit, care ascunde laşitate politică.

Voi începe cu «Cel-Mai-Iubit-dintre-Nepamantenii» bine puşi în Europa, Kalman Mizsei, cel căruia i-am afirmat că putem rămâne «prieteni», deşi fusese solul mesajului PCRM către Consiliul UE cum că «omul vostru [pentru că lucrăm Consiliu pentru un alt RSUE] face manifestaţii contra noastră» la Bruxelles. Domnul Mizsei este fostul Reprezentant Special al UE pentru Republica Moldova, pentru cabinetul căruia mai-mai n-am avut onoarea să fiu angajată în 2008. Kalman Mizsei îmi mărturisea în cadrul unui interviu de angajare că limba de stat este «limba moldovenească în Republica Moldova». Şi de parcă cele spuse de înaltul responsabil european nu erau suficiente pentru a mă convinge, în birou îşi făcuse aparutia Pirkka Tapiola, un alt Senior Adviser din cadrul Policy Unit, inima laboratorului politic la Consiliul Uniunii Europene, care adăugase şi el un argument, culminant de altfel: «Pentru că aşa e scris în Constituţie şi trebuie să respectăm legea supremă a statului».

Despre Kalman Mizsei se ştie că este un apropiat al lui Marian Lupu. Cum să gândeşti altfel când ştii că l-a decorat în pompa cu Ordinul Republicii, semnat la 2 martie 2011, în timp ce toată presa liberă n-a încetat să-l critice în acea perioadă critică pentru Moldova pentru că sprijinea prea mult PCRM-ul. Oficial, beneficiarul este mulţumit “pentru contribuţia sa deosebită la aprofundarea dialogului dintre EU şi RM şi pentru promovarea valorilor democratice în RM”. Nu ştiu cum a evaluat Marian Lupu această contribuţie a lui Mizsei, cu ce fel de cântar, dar cred că dacă ar fi solicitat în prealabil părerea mass media de la Chişinău, Ordinul Republicii nu ar fi fost irosit în felul acesta.

Astăzi, Kalman Mizsei este profesor la Central European University şi continuă să propage probabil ideea moldovenismului când i se iveşte ocazia. Şi culmea este că părerea lui contează. Acestuia i se cere în permanenţă opinion-ul despre evoluţia Moldovei, iar recent a fost invitat şi la Forumul UE-Moldova de la Berlin. Cât despre Finlandezul Pirkka Tapiola, acesta continuă să activeze în cadrul Serviciului European de Acţiune Externă (EEAS). În 2009, acesta era încă la Consiliul UE, condus de Javier Solana, care a aşteptat să vadă cine iese teafăr din îmbrânceala politică «Aprilie 2009» înainte de a se pronunţa serios asupra situaţiei din Moldova. Şi asta nu pentru că Europa, în general, ar fi susţinut comuniştii, ci pentru că erau oameni influenţi, de gate-keepers cum li se spune în limbaj politic, că Mizsei şi Tapiola, care aveau grijă ca declaraţiile lansate de pe Everestul european în acele zile să nu-i zburlească pe Comunişti, în eventualitatea că aceştia ar rămâne la putere. Personaje de tipul lui Mizsei sunt megafoanele manifeste, care chiar cred în ceea ce spun şi anume că limba de stat în Moldova este moldoveneasca şi că ideea este irefutabila. După părerea lor, astfel sunt aparate drepturile omului, ale minorităţilor, naiba mai ştiu eu ce încă. Dar nu reflectează o clipă asupra faptului că este încălcat dreptul elementar al majorităţii populaţiei de a-şi numi corect limba maternă.

continuare pe Clubul Basarabenilor din Belgia

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS